De ce isi prioritizeaza oamenii relatiile?

Intr-o lume cu o preponderenta a neconventionalului, de ce isi prioritizeaza oamenii relatiile?

Orice relatie parteneriala, in care te afli la un moment dat, este, direct sau indirect, alegerea ta. Ceva din tine a condus la acea conexiune si cel mai probabil este nevoia ta, constientizata sau nu, de a descoperi aspecte din propria persoana.

Uneori poate ca sunt relatii din care sa inveti  o lectie, altele incheie un ciclu existential, altele iti pun degetul pe o vulnerabilitate ca sa o vezi mai bine, unele vin cu totul sa iti bucure sufletul, altele te trezesc, in timp ce in unele te afli pentru ca acolo se manifesta si infloreste cu usurinta potentialul tau si pentru ca poate sa fie o sustinere reciproca a spatiului pentru a creste.

Unele relatii tin mai mult, altele mai putin, altele s-au incheiat si obisnuinta nu te lasa sa vezi ecranul cu „koneţ filma”, altele sunt un balsam pe fundalul vietii tale, altele apar-dispar fulgerator. Indiferent de context, fiecare relatie este unica si in mod sigur aduce un mesaj subtil cu ea.

In ideea asta, mie imi cam zgarie zenul si feng shuiul prioritizarea si catalogarea relatiilor.

Probabil  ca, in mod inevitabil, cei mai multi o facem uneori, dar s-ar putea sa ne aduca mai mult o defavoare decat o stare de bine atat noua cat si celorlalti.

Constient sau nu, prioritizam in multe feluri: mental, declarativ in baza unor convingeri, obiceiuri etc, afectiv sau pur si simplu prin investitie emotionala, ducand atentia si implicit energia spre o conexiune, fie ea chiar si conflictuala la un moment dat.

Oricare ar fi situatia, prioritizarea sau, mai bine zis, catalogarea relatiilor poate ca e totusi un subiect de introspectie.

De cate ori nu am auzit exclamatii precum: „familia mea e cea mai importanta”, „copilul meu este tot ce am mai de pret”, „parintii mei sunt ce am mai sfant” , „iubitul meu/iubita mea e cea mai importanta persoana” (pana cand?). Perceptia aceasta cred ca involuntar aseaza o presiune enorma pe ceea ce consideram ca este mai important  la un moment dat, nelasandu-i nici pe ei liberi si nici pe noi  sa gustam realitatea plenar, cu tot ce are sa ne ofere. Exista chiar riscul sa ne taiem astfel din puterea de a mai face diferenta intre relatia in sine si cealalta persoana. Le confundam.

La polul opus, auzim „x este un ghimpe in fund”, „y imi mananca zilele” etc. Fara sa ne dam seama, punand patos in atitudinea asupra acelei conexiuni, investitia noastra emotionala se duce tot mai mult acolo si implicit atentia si energia. Fara sa vrem, din nou, prioritizam, iar ceea ce mentalul nostru nu considera a fi important, in fapt ,este, capatand valoare prin consumul nostru interior si atentia directionata in acel sens.

Evident, nu ma exclud din toate situatiile acestea, ba din contra, le traiesc; cred insa ca oricand e loc sa ne facem viata mai blanda si mai frumoasa. Mai cred ca oricand ne putem da sansa de a ne descatusa din obiceiuri si reguli care, in anumite situatii, nu ne ofera decat o falsa siguranta.

In tot acest context, simt ca este esentiala focalizarea atentiei, pe cat posibil, pe interiorul nostru, pe a nu uita de noi insine si a ne simti bine in propria fiinta inainte de a cauta implinirea intr-o relatie (de orice fel ar fi ea) astfel incat prin exprimarea libera si armonioasa, cu incredere, a ceea ce suntem, sa atragem cat mai mult contextele relationale care ne cresc si in care bucuria sa fie cat mai prezenta.

Faptul ca la un moment dat povestea ta se scrie mai mult pe o strada si nu pe alta, nici asta nu cred ca justifica stabilirea unui top al relatiilor pentru ca in tot acest puzzle al vietii tale, poate ca fiecare te-a ajutat sa-ti asezi cate o piesa, uneori direct, alteori indirect, dar in mod sigur nu a fost la intamplare.

Evident, este o simpla perceptie a realitatii, posibil una idealista, dar simt ca a cataloga o relatie existenta la un moment dat,  in tot tumultul vietii actuale, implica prea putina flexibilitate, este ca si cand ti-ai propune sa functionezi dupa o procedura, sa privesti exclusiv dintr-un unghi, fara sa te lasi liber sa fii.

Nu stii niciodata cu ce potential vine maine o relatie catalogata „neimportanta” azi si invers.

La fel cum atentia dusa azi in exces intr-o zona maine sa se poata echilibra prin reorientarea ei acolo unde iti e benefic.

Este un timp divin pentru orice.

Prin urmare, hai sa relationam bine cu noi insine, sa ne aducem cat mai multa bucurie, sa ne excludem, pe cat posibil, din contexte care simtim ca nu ne cresc si probabil ca si realitatea exterioara se va reaseza in consecinta! Iar daca ar fi sa prioritizam ceva, hai sa prioritizam relatia cu propria fiinta!

 

Lavinia Elena

 

Share on:

Related posts

Leave a Comment