Despre prezenta…

Invitatie la o scurta incursiune in spatiul interior

Sa ne imaginam ca suntem intr-o gara sau aeroport, un loc din care avem posibilitatea sa urmam un drum sau altul, un spatiu din care putem alege sa pornim intr-o noua calatorie.

Fiind la drum, probabil ca fiecare are si un bagaj. Cat de mare iti este bagajul? Cum arata? Este vechi si incarcat sau este nou? Are aer ponosit si greu  sau este usor de dus?  Ce senzatie iti ofera faptul ca il cari dupa tine? Calatoresti liber, fara bagaj? wow! Ma-nclin!

Si daca ai pierde bagajul, cum te-ai simti?

Ai putea oare sa ramai in gara/aeroport cautand un bagaj ratacit, pierzand astfel un tren/zbor care era acolo pentru tine?

La urma urmei, ce reprezinta bagajul tau?

Si acum, revenind din introspectie: cam in ce masura respiram  aerul prezentului si cam cat migram intre asa zis-ul trecut si alte proiectii?

Cam cat de prezenti suntem in ceea ce facem clipa de clipa ? Cat de prezenti suntem in vietile noastre? Cu cata bucurie si curiozitate imbratisam prezentul? In fond…mai avem si altceva?

Uneori asteptam lucruri, stari, oameni, situatii. Hmmm..

Asteptam schimbarea. Ne inconjuram campul propriu de starea de asteptare si apoi evident ca ne intrebam cat timp mai trebuie sa asteptam ceea ce dorim sa ni se intample. Uneori pierdem din vedere ca din toata energia aceasta de asteptare pe care o tot tesem, noi nu facem decat sa generam alta stare de asteptare, nefacand de fapt loc schimbarii propriu-zise…stagnam.

Poate ca prezentul are in el toata scena pentru ca noi sa ne transformam si sa generam astfel schimbarea pe care o tot asteptam… poate ca suntem mai liberi decat mintea noastra ne da voie sa credem… poate ca fiinta noastra s-ar manifesta in mai multa pace si armonie daca ne-am debarasa de bagajul unor convingeri limitative sadite undeva in noi…

 

Primul tren in directia…va pleca in…

Pasagerii pentru zborul…sunt rugati sa…

 

Lavinia

Share on:

Related posts

Leave a Comment