Senzatii verzi pe Cheile Oltetului si dincolo de ele

Daca locuiesti intr-un oras mare si, in general, daca locuiesti in mediul urban, esti furat adesea de microbul lui „nu am timp”.

Oamenii sunt obisnuiti sa nu aiba timp pentru multe din cele pe care si le-ar dori, in schimb au timp pentru  tot balastul de activitati mai mult sau mai putin utile, mai mult sau mai putin dupa nevoia sufletului lor, dar puternic sustinute de un mental cam agitat.

Cand te rupi cateva zile din „lumea civilizata” a urbanului si mergi spre satele de munte, observi cum oamenii parca au timp.

Ei au timp sa-si traga sufletul, au timp sa simta in tihna si intr-un firesc ceea ce ii inconjoara, au timp sa inspire adanc in piept aerul proaspat, au alt ritm…

Unul din locurile in care natura te imbratiseaza cu verdele ei binefacator este pe Cheile Oltetului si dincolo de ele, cu un rasfat maxim pe Transalpina. Acolo am ales sa-mi dau timp zilele acestea.

Transalpina, salbatica si frumoasa, iti trezeste toate simturile chemate la un rendez vous la inaltime cu natura. Acolo sus, muntele te asteapta sa-i admiri maretia, sa-i asculti susurul apelor, sa simti vantul cum iti atinge fin, dar rece obrazul.

Natura este acolo pregatita oricand sa iti ofere din darurile ei. Tu ce ii oferi in schimb?

Poate o farama din timpul tau…

 

Share on:

Related posts

Leave a Comment